RSS

De ce ne facem singuri proști?

07 Sep

Există mereu un dinte rău din partea fiecărui român către nația din face parte. Pe stradă, la TV, nu mai zic de internet vezi mereu „Națiune de rahat” , „țară de proști, hoți, țigani etc” , „autorități aiurea” , „tineri proști” și tot așa mai departe, mai departe, mai departe.

M-am întrebat întotdeauna de ce românilor le place așa de mult să se înjure, să se facă singuri proști, hoți, și restul epitetelor și metaforelor existente la ora actuală. Fiindcă, trebuie să recunoașteți, atunci când spui românii sunt proști, te faci și pe tine prost, deci îți diminuezi singuri facultăți mintale. Acum, din moment ce faci asta, nu ar trebui să le ai prea ridicate, însă totuși … chiar sunt românii proști? Eu nu cred asta.

Cum a început această problemă a identității naționale și subminării unui intelect, care să fim serioși este destul de mare, având în vedere istoria intelectului românesc?

Problema cred eu este faptul că noi ca țară n-am reușit să ne închegăm. Să ne creem o cultură românească. Da desigur, dacii au fost aici de peste mii de ani, pământul românesc a dat cea mai veche civilizații a Europei dar nu despre asta vorbesc. Vorbesc de România, o Românie care s-a fondat la 1 decembrie 1918. O Românie care n-are nici 100 de ani. Cultura românească n-a apucat să se formeze, e încă în formare. Și dacă la început eram „pe val”, aveam oameni politici și tineri de seamă, astăzi avem o „nație de proști”.

Și nici măcar perioada comunistă nu e problema,cu tot ce s-a întâmplat în acea perioadă și toate îngrădirile ce le-am avut.

Problema vine fix după revoluție. Problema e modul în care românii au înțeles democrația. Au prins gustul libertății și n-a fost nimeni să-i învețe cum să se bucure de libertate, într-un mod civilizat. Am fost ca un animal eliberat în junglă care nu știe ce să facă. Și nici n-are cine să-l învețe. Așa că face fix după capul lui ce știe el mai bine.

Odată cu deschiderea granițelor, românii au fugit cum au văzut cu ochii. Fiindcă a fost mereu impresia că acolo e mai bine. Impresie lăsată de cei 50 de ani de comunism. Impresie păstrată și acum.

Ne place să vedem că dincolo e iarba mai verde, dar ne place atât de mult să ne tăvălim în iarba vecinului, încât uităm să o udăm pe a noastră. Și când venim acasă, ne plângem că e iarba uscată și n-o udă nimeni.

As putea continua, însă e o vorbă românească: Vorba multă. sărăcia omului. Așa că mă opresc, pe moment, aici, fiindcă am început dintr-un punct și am ajuns în altul. Astfel că  închei cu o altă vorbă românească: „Cine are urechi să audă”.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe Septembrie 7, 2013 în D'ale lui Ștefan

 

Etichete: ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: