RSS

Ștefan vs Presiunea socială

21 Feb

Articolul de azi are ca sursă de inspirație articolul de ieri a lui Adrian Soare si cateva discutii avute în ultima vreme.

Presiunea socială apare atunci când de obicei începi să faci ceva ce nu făceai în mod obișnuit. În ultimii ani am început să fac o mulțime de lucruri care nu le făceam în mod obișnuit și de fiecare dată am avut reacții adverse. Și încă am. Mă gândeam cum să prezint diversele situații, dar cel mai ușor le iau în ordine cronologică.

1) Voluntariatul – primul an de facultate, voluntar din primele săptămâni. Presiuni să renunț din partea colegilor de cămin, din partea foștilor colegi de liceu( cu care mai mențineam legătura). A durat așa cam primul semestru. În semestrul doi au renunțat. Eu nu … sunt în continuare voluntar după 3 ani de zile și jumătate. Și voi mai fi, cât mi-o permite timpu.

2) Somn înainte de ora 12 noaptea – anul trecut, mi-am dat seama ca nu mai rezist mult daca imi pierd toate noptile nedormind sau cu somn foarte putin. Și pentru sănătatea mea fizică și mentală am hotarât să mă bag la somn la ora 12 noaptea, max 12:30. Desigur … au început reacții adverse din partea colegilor mei din asociație fiindcă aveau uneori nevoie de mine. Le-am spus să folosească mailul, sau mesaje și îmi rezolvam eu treaba dimineață când mă trezeam. Și acum tot așa mă duc la somn( chiar mai devreme).

3) Trezitul de la 6 dimineața( dus spre ora 5 în curând) – probabil cele mai multe reacții adverse și cele mai agresive. Lumea nu înțelege efectiv de ce mă trezesc eu așa de dimineață. Sau de ce mă duc la culcare „odată cu găinile”. Răspunsul e unul singur … fiindcă pot și fiindcă vreau. Nu văd rostul în a-mi pierde nopțile aiurea uitându-mă la filme sau să lucrez la diverse proiecte. Pot face aceste lucruri bine merci și timpul zilei.

Mi-am dezvoltat anumite principii și ritualuri pe care marea majoritate din anturajul meu nu le înțeleg. Și nici n-au cum să le înțeleagă. Fiindcă nu au aceleași obiective ca și mine, nu au aceleași planuri și mai concret nu au viața mea. Și modul în care îmi trăiesc eu viața mă privește. Și am ajuns să ignor replici de genul „Nu-i normal să faci acest lucru” … Normal pentru cine mă întreb eu?

Într-una din cărțile ce le-am citit( De la idee la bani)  era prezentată o poezie din care  am reținut două versuri : „Dar sunt stăpânul vieții mele/Cârmaciul sufletului meu”. Și cam asta e toată filosofia.

Tu când te apuci să faci ceva conform propriilor standarde și nu conform standardelor celorlalți?

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe Februarie 21, 2013 în D'ale lui Ștefan

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: